Lerui, Doamne, Ler,
Din înaltul Cer.
Cerne Maică, cerne,
Fulgii moi i-aşterne,
Nimeni să nu-i vadă
Urmă prin zăpadă.
Ce fiu va să nască.

Lerui, Doamne, Ler,
Din înaltul Cer,
Coboară, coboară
Preasfânta Fecioară;
Dar pe unde merge
Urma i se şterge,
Taina din vecie
Nimeni să n-o ştie.

Lerui, Doamne, Ler,
Din înaltul Cer,
Intră-n staul iată,
Maica Preacurată;
În staul de vite,
Pe paie strujite.
Să nu se cunoască
Ce fiu va să nască.

Lerui, Doamne, Ler.
Din înaltul Cer,
Cerne luna, cerne,
Raze albe-asterne,
Lumină cerească,
Din iesle să crească,
Razele-n zăpadă
Îngeri să le vadă,
Din înaltul Cer.

(Zorica Laţcu - Poezii, ediţia a II-a, Editura Sophia, Bucureşti, 2008, p. 85)