Categorie: Poezii

Sus deasupra lumilor
În locul minunilor
Domnul Iisus a stat
Cu Măicuţa lui la sfat,

Maică bună, orice-aş face
Mila Maică nu-mi dă pace,
Strigă în ceruri cioburile,
Cioburile, cioturile.

Jos în zarea tulbure
Printre pietre-n pulbere
Dintre spini şi mătrăgună
Du-te Maică şi le-adună.

De sub roţile dinţate
Sufletele ies sfărmate
Şi rămân doar cioburile,
Cioburile, cioturile...

Risipite de furtună
Du-te Mamă şile-adună
Cioburile Te-or tăia
Mâinile ţi-or sfâşia.

Tu de milă plânge-le
Strânge-mi Mamă, cioburile
Cioburile, cioturile...

Eu, atunci cu sfântul har
Mamă, face-m-aş olar,
Lutul vechi topi-l-aş tot
Să lipesc iar ciot cu ciot.

Lutul vechi cu sfântul har,
Mamă face-l-aş cleştar
Să păstrez în el mereu
Trupul Meu, Sângele Meu.

Pleacă Mamă zările,
Tinde-ţi îndurările
Du-te, strânge-mi cioburile
Cioburile, cioturile...

(Zorica Laţcu - Poezii, ediţia a II-a, Editura Sophia, Bucureşti, 2008, p. 161-162)

Categorie: Poezii

Sus deasupra lumilor
În locul minunilor
Domnul Iisus a stat
Cu Măicuţa lui la sfat,

Maică bună, orice-aş face
Mila Maică nu-mi dă pace,
Strigă în ceruri cioburile,
Cioburile, cioturile.

Jos în zarea tulbure
Printre pietre-n pulbere
Dintre spini şi mătrăgună
Du-te Maică şi le-adună.

De sub roţile dinţate
Sufletele ies sfărmate
Şi rămân doar cioburile,
Cioburile, cioturile...

Risipite de furtună
Du-te Mamă şile-adună
Cioburile Te-or tăia
Mâinile ţi-or sfâşia.

Tu de milă plânge-le
Şi în poală strânge-le
Strânge-mi Mamă, cioburile
Cioburile, cioturile...

Eu, atunci cu sfântul har
Mamă, face-m-aş olar,
Lutul vechi topi-l-aş tot
Să lipesc iar ciot cu ciot.

Lutul vechi cu sfântul har,
Mamă face-l-aş cleştar
Să păstrez în el mereu
Trupul Meu, Sângele Meu.

Pleacă Mamă zările,
Tinde-ţi îndurările
Du-te, strânge-mi cioburile
Cioburile, cioturile...

(Zorica Laţcu - Poezii, ediţia a II-a, Editura Sophia, Bucureşti, 2008, p. 161-162)

Categorie: Poezii

Un drum, ostaşi, o cruce. Şi sub dânsa,
Sfârşit de lovituri şi de ocară,
E Fiul Tău. Cu încolţiri de fiară
Mulţimea-n jur - sălbatic - valul strâns-a.

S-au revărsat tălăzuiri de ură,
Să pună stavilă iubirii sfinte,
Şi i-au stropit şi faţă şi veşminte,
Cu vorbe grele, ca o lovitură.

Dar n-au ştiut călăii taina lină,
Care-I dădea spre Golgota răbdare:
Căci scrisă este taina asta mare.
În Duhul Tău cu raze de lumină.

Ei n-au ştiut că orice lovitură
Şi Tu o porţi pe trupul Tău pe, Stăpână,
De aceea doar putut-a să rămână
Lumina neclintită-n val de ură.

Durerea toată se-mpărţea în două,
Şi asta este tainică răbdare,
De aceea poate-n mută închinare,
Un iconar Te arată astfel nouă.

Străpunsă eşti şi tu de răni. Pe frunte,
Şi Ţie spini-Ţi împletesc cunună,
Mulţimea şi asupra Ta, Prea Bună,
Aruncă glodul greu, de vorbe crunte.

Cum stai între femei înlăcrimată
Pe Tine Maica celui Răstignită,
Te-a arătat ducând, abia simţi,
Spre Golgota, o Cruce luminată.

(Zorica Laţcu - Poezii, ediţia a II-a, Editura Sophia, Bucureşti, 2008, p. 159)