Eu am murit. Hristos trăieşte-n mine.
Mi-e inima de-a pururi desfătată
Căci îngerii fac slujbă ne-ncetată,
Deasupra bietei mele rogojine.

Cântarea mea de slavă, înălțată,
Ca fum de jertfe-n serile senine,
O știu ale pustiului jivine
O-ngână-n taină pantera bălțată.

Când Liturghia mi-o slujesc în zori,
Sub boltă largă și înflăcărata,
Am leii împreună slujitori.

...Iar dacă amintirile vreodată,
Mă-mpung cu pintenii ispititori,
Privesc la groapă, care mi-e săpată...

(Zorica Lațcu - Poezii, ediția a II-a, Editura Sophia, București, 2008, p. 115)