Rugăciunea unei cuvioase monahii către Cuvioasa Parascheva
- Categorie: Mărturii
Cădem Cuvioasă,
La moaștele Tale,
Tu ne izbăvește
De cumplita jale...
Cu ani în urmă, slujind Sfânta Liturghie într-o zi de peste săptămână săvârșită la o catedrală mult mai mică și mai smerită decât biserica-mamă a Iașilor, anume la Mitropolia diasporenilor din Nürnberg, mi-a fost dat să ascult pentru întâia dată, la chinonic, o psalmodiere închinată Sfintei Parascheva, viersuită de un tânăr ieșean care tocmai se hotărâse să lase România ca să-și găsească un trai mai bun, în mult-prea-promițătoarea Germanie. Multă vreme am uitat de acel frumos cânt – era vorba despre Imul Sfintei Preacuvioase Parascheva, cântat de corul catedralei ieșene la sfârșitul fiecărei Liturghii –, iar când mi-am amintit de el și am încercat să îi reconstitui frânturi de vers ca să-l găsesc într-o înregistrare pe internet, prima dată am descoperit o altă bijuterie închinată ocrotitoarei Moldovei: un poem al Maicii Teodosia Lațcu, monahia cu suflet măiastru și podoaba de preț a Vladimireștilor, intitulat simplu: Rugăciune.
Fecioara Zorica, rostuită la mănăstirea de fecioare din câmpia Siretului în urma poveței primite de la vestitul duhovnic și părinte sfințit Arsenie Boca, s-a numit – după chipul îngeresc – Teodosia. „Dăruită de Dumnezeu” (așa cum i s-ar traduce numele) soborului de maici dar și nouă, tuturor celor care-i citim până azi luminoasele stihuri, unele devenite între timp cântări de strană și de colindat. Iar poezia despre care aminteam, Rugăciune, e cuprinsă în volumul Icoane pentru paraclis, început în vremurile înfloritoare ale mănăstirii și continuat după tragedia din primăvara anului 1955, când multe maici au fost arestate (printre care și Maica Teodosia), pentru ca un an mai târziu mănăstirea să fie cu totul închisă. Așa a început prigoana comunistă împotriva monahismului
Părintele Irineu Crăciun despre Maica Teodosia Lațcu
- Categorie: Filme
Preotul Irineu Crăciun, de la Codlea - Brașov, astăzi slujitor în Irlanda, discipol al maicii, care a scris după dictarea sa volumul de poezii “Imne pentru paraclis”, o evocă pe Maica Zorica Lațcu la 100 de ani de la nașterea ei.
Maica durerilor
- Categorie: Poezii
E fum de lumânări pe zugrăveală?...
Un întuneric greu cernit-a zarea.
Când iconaru-n sfânta lui sfială,
Temutu-s-a să-ți vadă-ndurerarea.
La cruce stai. Pe haina cenușie
Mâini albe, mult prea albe, se-mpreună.
În tine doar durerea mai e vie,
Căci lacrimi nu mai ai, să plângi, Preabună.
În bezna mută fața ta-i lumină;
Pe ea nu-i scris doar chinul unei mume;
E toată răstignirea Lui deplină.
E toată suferința fără nume.
Că le-ai purtat în Fiul tău pe toate
Și-i Crucea Lui în ochii tăi răsfrântă.
Așa a vrut să zugrăvească, poate,
Un iconar, făptura ta preasfântă.
Și ca să bei și tu întreg paharul,
Pe frunte, peste lunga ta maramă,
În loc de spini, cu raze iconarul
A scris în răni durerea ta de mamă.
(Zorica Lațcu - Poezii, ediția a II-a, Editura Sophia, București, 2008, p. 79)
Simpozion "100 de ani de la nașterea Maicii Teodosia (Zorica Lațcu), 1917-2017", 16 martie 2017, la Mănăstirea Vladimirești
- Categorie: Simpozion
ARHIEPISCOPIA DUNĂRII DE JOS
MĂNĂSTIREA „ADORMIREA MAICII DOMNULUI” – VLADIMIREŞTI
PROIECT PROGRAM
ÎNTÂLNIRI DUHOVNICEȘTI ÎN MEMORIA MAICII TEODOSIA (ZORICA LAȚCU)
EDIȚIA A III-A
MAICA TEODOSIA LAȚCU – 100 DE ANI DE LA NAȘTERE - 1917-2017
16 MARTIE 2017
I. 08:00 – 10:00 – Sfânta Liturghie
II. 10:00 – 10:30 – Slujba de pomenire
III. 10:30
1. Deschiderea programului - ÎPS DR. CASIAN CRĂCIUN, ARHIEPISCOPUL DUNĂRII DE JOS
2. Luări de cuvânt pe tematici :
Teologică
– ÎPS Dr. Casian Crăciun, Arhiepiscopul Dunarii de Jos
- pr. prof. univ. dr. Gheorghe Popa, Universitatea Al. I. Cuza, Iași
Literară
- prof. univ. dr. Virgil Nistru Țigănuș, Universitatea Dunărea de Jos, Galați
- prof. dr. Cristina Gabriela Nemeș, Liceul Tehnologic “Liviu Rebreanu”, Bălan, jud. Harghita.
Istorică
- pr. prof. univ. dr. Ionel Ene, Universitatea Dunărea de Jos, Galați
- prof. univ. dr. George Enache, Universitatea Dunărea de Jos, Galați
3. Recital de poezii
4. Mesaj din partea mănăstirii – maica stareță Daniela Nedelcu
5. Concluzii - ÎPS DR. CASIAN CRĂCIUN, ARHIEPISCOPUL DUNĂRII DE JOS
6. Inaugurarea unui site teodosialatcu.
Portret
Cerul poeziei pure
"Dacă cineva a atins vreodată cerul poeziei pure, acea persoană este fără îndoială domnișoara Zorica Lațcu."
Afirmație făcută de domnul profesor Dimitrie Popovici (1902-1952), istoric literar și comparatist român, profesor al Universității din Cluj, conform mărturiei doamnei Aspazia Oțel Petrescu.
Mărturii
- Rugăciunea unei cuvioase monahii către Cuvioasa Parascheva
- Monahia Teodosia-Zorica Laţcu de la Mănăstirea Vladimireşti
- Maica Teodosia Laţcu - dulceaţa lacrimii ce izvorăşte din iubire
- Maica Teodosia - "era un rug aprins, un rug de iubire"
- Handicapul fizic pe care îl avea a făcut din maica Teodosia cel mai frumos exemplu de viaţă creştină
- Teodosia-Zorica Laţcu, monahia cu suflet de poezie
- Eseu despre viața Maicii Teodosia Lațcu, de Cristina Gabriela Nemeș
Poezii
- Maica durerilor
- Iad
- Frumusețe
- Primăvara mea
- Cer nou
- Eroi au fost, eroi sunt încă
- Ruga mea
- Facere
- Tăcere
- Acatist
- Slavă Preasfintei Fecioare
- În luntre
- Convorbire
- Pescuitorul
- Semnul
- Măiastră suferinţă
- Două primăveri (sonet)
- Crăciunul
- Frunzele-n cădere
- Colind
- Pustnicul
- Lumea (sonet)
- Scocul
- Hoinar
- Floare scuturată (sonet)
- Tavorul
- Toamnă
- Spre cer
- Poemul poeziei
- Imn al nopţii
- În strălucirea zilelor de toamnă
- Gândurile mele
- Cântec
- Mărgăritarul
- Pasăre de nea
- Autumnală
- Acest poem
- Romanţă
- Ultimul poem
- Bătrânii
- Din adânc
- Poem străvechi
- Făclierul
- Invocaţie
- Ochii mei
- Taină
- Acatist
- Maica
- Iubirea
- Împăcare
- Colind
- În staul
- Închinarea magilor
- În cătuşe
- Sfat
- Văpaia
- Spre Golgota