Leru-i, Doamne-a Lerului
Sus în poarta cerului,
Şade Maica Domnului,
Într-o sită, sită deasă,
Tot din fire de mătasă,
Floare de făină cerne,
Peste văi şi deal s-aşterne.
Încât pare ţara toată,
Plămădită-ntr-o covată,
Turtă din făină bună
Cu zahăr şi cu alună.
Şi Măicuţa Preacurată,
Turta dulce o arată
Şi o dă Fiuţului
Împăratul cerului,
Să se joace El cu ea,
Şi s-o-mpartă cui o vrea.

(Zorica Lațcu - Poezii, ediția a II-a, Editura Sophia, București, 2008, p. 175)