Am aşteptat chemarea de iubire;
Cu dor aprins în sufletu-nflorit.
Am aşteptat alaiul tău de mire,
O, Doamne-al meu, pe unde-ai zăbovit?
De mult Te chem, dar nu m-ai auzit.
Bătut-am multe căi întunecate,
Cu găndul plin de pulbere şi lut,
Bătut-am căi adânci şi neumblate,
Dar să Te aflu, Doamne, n-am putut.
In tine-am fost, dar nu m-ai cunoscut.
(Zorica Lațcu - Poezii, ediția a II-a, Editura Sophia, București, 2008, p. 20)
