Doamne, pentru toată sărăcia sfântă,
Pentru calea alba în singurătate,
Pentru istovirea cărnii sfâșiate,
Pentru cuiul care-n palme mi se-mplântă.

Pentru strălucirea lacrimii curate,
Pentru dorul tainic, care-n suflet cântă,
Oasele sărmane bine Te cuvântă,
Pentru toate-acestea, Doamne, pentru toate.

Pentru că Tu, Doamne, ești nespus de mare,
Pentru că Ești Unul în desăvârșire
Pentru ca Ești Însuți vatră de iubire.

Soare de dreptate, blândă desfătare,
Pentru că ești slavă, milă și-ndurare,
Pentru toate acestea, Îți aduc mărire.

(Zorica Lațcu - Poezii, ediția a II-a, Editura Sophia, București, 2008, p. 18)