Sus deasupra lumilor
În locul minunilor
Domnul Iisus a stat
Cu Măicuţa lui la sfat,

Maică bună, orice-aş face
Mila Maică nu-mi dă pace,
Strigă în ceruri cioburile,
Cioburile, cioturile.

Jos în zarea tulbure
Printre pietre-n pulbere
Dintre spini şi mătrăgună
Du-te Maică şi le-adună.

De sub roţile dinţate
Sufletele ies sfărmate
Şi rămân doar cioburile,
Cioburile, cioturile...

Risipite de furtună
Du-te Mamă şile-adună
Cioburile Te-or tăia
Mâinile ţi-or sfâşia.

Tu de milă plânge-le
Strânge-mi Mamă, cioburile
Cioburile, cioturile...

Eu, atunci cu sfântul har
Mamă, face-m-aş olar,
Lutul vechi topi-l-aş tot
Să lipesc iar ciot cu ciot.

Lutul vechi cu sfântul har,
Mamă face-l-aş cleştar
Să păstrez în el mereu
Trupul Meu, Sângele Meu.

Pleacă Mamă zările,
Tinde-ţi îndurările
Du-te, strânge-mi cioburile
Cioburile, cioturile...

(Zorica Laţcu - Poezii, ediţia a II-a, Editura Sophia, Bucureşti, 2008, p. 161-162)