Nu mă mai bucur azi de primăvară,
Şi nu tresalt acum, ca-n altădată,
Nici ochii mei, azi, nu se mai desfată,
În verdele de pomi, cu umbră rară.

Azi nu mai zăbovesc, în zori, mirată,
Că rândunelele se-ntorc în ţară
Şi peste noapte pomii se-mbrăcară,
În gingaş strai de floare-mbelşugată.

Azi ştiu o altă primăvară-n floare
Cu tainică şi veşnică lucire,
Cu desfătări, ce n-au asemănare,

Ce-a răsărit, cu dulce tresărire,
Din nesfârşita, fără de hotare,
Dumnezeiasca, unica iubire...

(Zorica Lațcu - Poezii, ediția a II-a, Editura Sophia, București, 2008, p. 119)