Colo, spre amurg
Ploi de aur curg.
Ceru-i o lalea:
Tu, de unde-mi vii în zbor,
Răzleţită ca un dor,
Pasăre de nea?

-,,Colo-n depărtări,
Dincolo de zări,
Este-un loc curat,
Larg şi desfătat.
Unde ochi nu plânge,
Unde n-a curs sânge,
Unde glonţ n-ajunge;
Unde nu străbate,
Geamătul de frate,
Plânsul de vădană,
Oful de orfană
Unde prin fânaţuri,
Nu-s curse, nici laţuri,
Unde-i numai floare,
Umbră şi răcoare.
Că e loc curat,
Binecuvântat,
Plin de bucurie,
Până în vecie.
Loc de veselie,
Care nu se trece,
Ci în veci petrece.
Unde nici o rază
Nu mai înserează."

Pasărea de nea,
Fă pe voia mea,
Dorurile mele,
Zboară tu cu ele,
Dincolo de stele,
În ţările acele!

-,,Ba, că dorul tău,
Mare e şi greu!
Aripile mele,
Mări, sunt mititele,
Calea-i lungă foarte,
Şi nu pot să poarte,
Aripi mititele
Doruri mari şi grele!
Eu, de unde vin,
E numai senin,
Şi acolo nu-i,
Dorul nimănui!"

(Zorica Lațcu - Poezii, ediția a II-a, Editura Sophia, București, 2008, p. 132-133)